Uneori când citezi un mesaj apare o eroare. Eu inainte să trimit mesajul il copiez, iar dacă imi dă eroare pot repune mesajul până se trimite.
Sigur, cu cea mai mare plăcere iți explic cum am devenit creștină.
Așa cum îți spuneam in casa noastră nu prea se vorbea despre Dumnezeu. Când aveam vreo 16 ani mama incepuse să meargă la biserică, eu mă duceam după ea să o aduc acasă, dar... chiar nu ințelegeam nimic din creștinism. Eram atrasă de chestiile la modă, horoscop, karma, reincarnare, feng shui, etc. Până pe la 25 de ani chiar nu am avut vreun interes față de Dumnezeu, chiar imi amintesc că imi spunea un băiat ceva de Dumnezeu și eu eram cam... nu le am eu cu din astea cu Dumnezeu. După am inceput să aplic feng shui in camera mea, imi așezam totul conform cu princiile respective, cu 0 rezultat, normal. Apoi a apărut treaba Secretul și Legea Atracției care m-a captivat total, mai ales pentru că funcționa. Am inceput să aplic treaba cu deschiderea chakrelor. Am devenit vegetariană pentru că se spunea că ai un mai mare acces la univers. Urmam tehnici de meditații, dar... aveau un rezultat ciudat, de fiecare dată când meditam simțeam că cineva imi trage capul puternic pe spate ceea ce evident că mă speria. Din meditații ți se recomanda să comunici cu ghizi tăi spirituali, ceea ce am aplicat și eu și iar, erau rezultate aparente, doar că, la fel ca in cazul legii atracției, lucrurile ieșeau doar temporar sau oricum in un mod nesatisfăcător. Nu știu dacă ai văzut filmul Pact cu Diavolița, exact așa era. Ceream ceva, obțineam, dar totul ieșea prost. Devenisem extrem de deprimată, efectiv mi se părea imposibil să termin ziua. Parcă cineva mă strângea in o menghină, fiecare secundă era Iad, dar fără să am un motiv aparte. Câștigam foarte bine, eram in o formă fizică perfectă, totul părea roz de afară, dar pe interior... totul era praf.
Am cerut un sfat "ghizilor spirituali" și am primit o minciună, ceea ce m-a dat total peste cap. Am inceput să mă indoiesc profund de credințele mele. știam că există un Dumnezeu, pentru că deja avusesem ceva experiențe spirituale cât să știu că există fără indoială o lume nevăzută, iar dacă aceea exista părea destul de evident că există un Creator. Total disperată și dezamăgită că toate practicile mele nu mă ajutau cu nimic, m-am pus in genunchi și L-am rugat pe Dumnezeu să imi spună cine este. I-am spus că știu sigur că este și știu că mă aude, dar vreau să știu cine este. La inceput toate religiile sau concepțiile spirituale par corecte, durează prea mult să le văd crăpăturile și nu mai vreau să pierd timpul cu minciuni. Vreau doar adevărul, nu imi pasă dacă e Allah, Buddha, etc. Vreau adevărul, oricare este acela (ca acum
) Acum nu rețin dacă in noaptea aia sau la 3 nopți distanță L-am visat pentru prima oară in viața mea pe Iisus. Ceea ce era
WTF! Nu mă așteptam la așa ceva. Am visat că eram pe o masă și el imi punea aripi de inger, ceea ce pare stupid, dar eu mă rugam la ingeri (ghizi spirituali), deci trebuia să imi pice fisa că dacă El face ingerii, El este peste ei, dar... am cam trecut cu vederea visul. Un pic șocată, dar nu m-a convins.
Eram hotărâtă să mă sinucid, stabilisem toate detaliile, doar mai așteptam să imi vină ceva și puteam face pasul, dar am inceput să am vise ciudățele. Am visat că voiam să urc in un autobuz al sinucigașilor, dar o voce din spate imi spunea că dacă voi urca nu voi fi fericită. După tot visam că eram pe o rachetă și mergeam rapid in pământ. Așa că am decis să mă rog la acel Dumnezeu, indiferent cine era acela (univers, zeitate, orice), să imi arate ce mă așteaptă dacă mă sinucid, dar să nu cumva să mă sperie doar cât să nu mă sinucid. Am visat in noaptea aceea că eram undeva sub pământ lângă alți tineri, lângă un butoi in care era foc (cam cum vezi la americani butoaiele alea mari de metal in care ard boschetarii chestii cât să le țină cald). Niciunul dintre tineri nu vorbea cu vreun altul, toți păreau să retrăiască la nesfârșit... ce i-a determinat să se sinucidă. Era foarte bizar pentru mine pentru că fiind din new Age ideea de Iad era ceva de neconceput. Nu știu cât de familiarizat ești cu zona asta, dar acolo nu ai voie să te gândești la nimic negativ că ți-l atragi, deci se respinge din start orice idee de Iad sau pedeapsă divină.
Fiind in continuare foarte deprimată și așteptând respectivul colet, nu puteam face vreun pas spre sinucidere, așa că m-am decis ca, până vine coletul să dau o șansă creștinismului. Dădusem intâmplător peste un articol că dacă citești nu știu ce acatiste ti se indeplinește orice dorință, deci am zis să incerc, dar asta doar cât să ii dovedesc lui Dumnezeu că am incercat tot, să nu imi reproșeze după că nu știu ce nu am făcut și din cauza asta mă trimite in Iad. Am citit acatistele, din care logic că nu prea pricepeam nimic, dar depresia incă era aproape la fel. Am dat-o in plâns că uite și citesc acatiste și tot nimic și... am auzit o voce, dar nu prin urechi, ci din interiorul meu spunând să mai am răbdare o zi. Eh de a doua zi parcă s-a apăsat un buton, 0 depresie, așa subit. Cred că mi-am dat seama că nu mai e depresia când am primit coletul și.., mă gândeam că nu am ce să fac cu el. Am inceput să țin posturi, am continuat zilele de citit Acatistele, am inceput să citesc Biblia, dar știi cum e, in timp am inceput să imi pun intrebări. Trebuia să știu că nu mă inșel iar. ținând cont că am crezut multe alte chestii care s-au dovedit false, trebuia să mă asigur că aici nu mă inșel. Am inceput să ascult conferințe de apologetică dintre atei și creștini. Am inceput să analizez dovezile pentru creștinism și pentru ateism. Dacă creștinismul este adevărat, atunci nu am de ce să mă tem să il testez, ceea ce am făcut. Căutând informații am dat și peste clipuri făcute de oameni banali care vorbeau despre așa-zisele lor experiențe după moarte și mi s-a părut interesant că eram multe lucruri similare. De exemplu mirosul de sulf. Dorința de apă. Imposibilitatea de a comunica cu cei din jur. Erau experiențe total diferite, dar cu puncte comune. Apoi am inceput să ascult medici care vorbeau despre experiențele lor cu pacienții pe moarte. Apoi asistente, mai ales din ingrijirile paliative. Aici iar era ciudat că spuneau că cu câteva zile inainte de moarte majoritatea văd rude decedate sau oameni mulți in jurul lor, chiar și atunci când camera este goală. Mi se părea interesant că ceea ce ei spuneau coincidea cu viziunea Biblică asupra morții.
Am inceput să fac scheme pentru a analiza cât de rațional este să crezi in divinitate. După ce am ajuns la concluzia că nu este rațional să crezi că totul a apărut din intâmplare am trecut la pasul următor, analiza creștinismului in sine. Am analizat in ce măsură este rațional (ținând cont că ideea sacrificiului lui iisus mi se părea... ciudată), in ce măsură se poate trăi cu concepțiile creștine. In ce măsură există dovezi arheologice pentru susținerile creștine. Cred că totuși mi-a pus capac analiza rațiunii apostolilor. Nu am putut să găsesc nicio explicație logică pentru care apostolii au renunțat la absolut toate bunurile și famiile lor pentru a răspândi mesajul creștin. Toți liderii religioși au beneficii, bani, putere, sex, ei nu au avut nimic, decât moarte, bătaie și inchisoare. De altfel Iisus nu a avut o viață mai bună. Singura explicație logică, acceptată și de istorici, este că apostolii chiar au crezut că Iisus a inviat, dar dacă ei nu au furat trupul, atunci cine? Ioan și-a sacrificat viața pentru mesaj, Iisus și-a sacrificat viața, apostolii și-au sacrificat viețile, de ce? Când Iisus a fost arestat practic toți apostolii au fugit și s-au ascuns de frică, iar după ce a murit și cică a inviat toți țipau fără nicio frică pe strazi. Nu este logic, decât dacă erau ferm convinși că Iisus este Dumnezeu și nu contează ce se intâmplă aici, ci ce urma să fie in Impărăție.
Singurul meu sfat este să cauți adevărul, să nu te temi de ce vei afla.
Închei prin a spune că Vechiul Testament și Noul Testament sunt mult mai similare decât ai crede. Sunt axtreeeeem de multe paralele intre ele. Legământul era temporar, ceea ce Dumnezeu a spus. Acum a fost rupt vălul prin moartea lui iisus, avem acces direct la Dumnezeu, dar dacă citești cu atenție Vechiul Testament... vei vedea că aceeași personalitate, chiar dacă metodele sunt diferite.
glumesc